Dictionar

Rezultate principale (Refula):

Refula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. refouler)

1. tr. a înăbuși, a respinge din domeniul conștientului în subconștient dorințe, idei, reprezentări etc. care contrazic conștiința morală a individului.

2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau alt spațiu închis.

3. a forja, la cald sau la rece, o piesă de metal cu scopul de a-i modifica forma și dimensiunile transversale.

4. intr. (despre fluide) a ieși dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce.


Rezultate secundare (Refula):

Refulare

Parte de vorbire: s.
Origine: (refula)

1. acţiunea de a refula; respingere; înăbuşire.

2. (psihan.) act psihic prin care eul se apără în mod inconştient de dorinţele, ideile etc. care contrazic convingerile sau normele morale.


Catharsis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catharsis, gr. katharsis)

1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune.

2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate.


Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.


Defula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. défouler)

1. tr. a da curs liber ideilor şi tendinţelor refulate în subconştient.

2. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-şi descărca sufletul.


Dezinvestiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désinvestissement)

1. (psihan.) refulare a energiei psihice investite într-o reprezentare, un obiect etc.


Freudism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. freudisme)

1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.


Psihanaliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. psychanalyse)

1. concepție psihologică a lui Freud și a adepților săi, care își propune dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului și dinamica raporturilor dintre conștient, inconștient, subconștient, afirmând dorințele care vin în conflict cu normele sociale și cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării și alungate în subconștient; freudism.

2. metoda psihoterapeutică corespunzătoare.