Dictionar

Arhetip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, iniţial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte şi copii ale sale.

2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiţiei şi intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis şi în mituri.

3. tip originar, prim.

4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.


Arhetip

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT archetypus

2. FR archetype

3. EN archetype

4. DE Archetyp; Urform; Stammform; Grundform

5. RU aрхитип

6. HU archetípus, őstípus


Arhetipal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. archétypal)

1. care constituie, reprezintă un arhetip; arhetipic.


Arhetipic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. archetypisch)

1. arhetipal.

2. ideal, desăvârşit.


Arhetipal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. archétypal)

1. care constituie, reprezintă un arhetip; arhetipic.


Arhetipic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. archetypisch)

1. arhetipal.

2. ideal, desăvârşit.