Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. reptiles, germ. Reptile)
1. clasă de vertebrate târâtoare, ovipare, cu temperatura corpului scăzută, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, şi cu corpul acoperit de o piele cu solzi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)
1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amnios)
1. membrana cea mai dinăuntru a placentei, de forma unui sac plin cu lichid, care înveleşte fetusul la mamifere, păsări şi reptile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anguidés)
1. pl. familie de reptile: şarpele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anomo- + odont)
1. reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu caractere de mamifere, cu dinţi reduşi la doi canini puternici.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archéoptéryx)
1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caméléonisme)
1. însuşire a unor reptile de a-şi schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător; homocromie.
2. (fig.) schimbare a purtării şi a convingerilor cuiva în funcţie de împrejurări.