Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)
1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.
2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.
3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.
4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.
5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.
6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.
7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.
8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. résurrectionnel)
1. cu caracter de resurecţie.
2. care resuscită, dă viață.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (incertă)