Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rétention, lat. retentio)
2. reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie.
3. (fig.) stăpânire, înfrânare.
4. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă.
5. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.
6. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prétention)
1. revendicare a unui drept, a unui privilegiu.
2. (pl.) părere bună exagerată pe care o are cineva despre sine; înfumurare.
3. exigenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cryptomenorrhée)
1. (med.) absența aparentă a menstruației din cauza retenției sângerării menstruale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exigence, lat. exigentia)
1. faptul de a fi exigent; pretenţie, cerinţă; exiguitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ischurie, cf. gr. ischein „a reține” + ouron „urină”)
1. (med.) greutate sau neputinţă de a urina; retenție totală de urină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. retentivo)
1. referitor la retenţie; cu caracter de retenţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. velléité)
1. pretenţie, dorinţă, ambiţie (nejustificată).