Dictionar

reţetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. reţept)

1. prescripție medicală.
2. indicație pentru prepararea unei mâncări sau băuturi.
3. (chim.) ansamblu de indicații pentru obținerea unui anumit produs.
4. (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații.
5. (fig.) formulă stereotipă; șablon.
6. sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol.
 

reţetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reţetă + -ar)

1. s.n. listă de reţete.
2. (mar.) normativ conţinând un ansamblu de alimente şi raţiile alocate echipajului unei nave comerciale.
3. bloc cu formulare pentru reţete.
4. s.m. cel care execută reţetele într-o farmacie.
 

benedictină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bénédictine)

1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după reţeta călugărilor benedictini.
 

camembert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camembert)

1. brânză grasă cu coaja subţire, după o reţetă franţuzească.
 

cantal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantal)

1. brânză de reţetă franţuzească, fermentată, cu pastă dură.
 

gruyère

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gruyère)

1. brânză fermentată, de reţetă franceză, cu scoarţa tare, varietate de şvaiţer.
 

magistral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)

1. adj. (și adv.) de maestru; perfect, desăvârșit, extraordinar.
2. (despre ton, ținută etc.) impunător, solemn.
3. (despre medicamente) care se prepară în farmacie după rețetă.
4. s. f. arteră principală de comunicație, rutieră, feroviară etc.
5. conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor.
6. (inform.) grup de linii de comunicație pentru transmiterea informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari.
 

prescripţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prescription, lat. prescriptio)

1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).
2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă.
3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege.