Arhonte

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.

2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.

---

Arhontat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archontat)

1. demnitate de arhonte.

2. timpul cât funcţionează un arhonte.

---

Bazileu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.

2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.

3. titlu purtat de împăraţii bizantini şi de regii persani până la cucerirea arabă.

---