Dictionar

Revers

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)

1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc.

2. ~ul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru.

3. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc.

4. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor.

5. (geol.) suprafață structurală slab înclinată.


Revers (la ciupercile cultivate pe medii de cultură)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT reversum

2. FR verso; face inférieure

3. EN reverse; under-surface

4. DE Rückseite; Unterseite; Revers

5. RU реверсум; обрaтнaя сторонa

6. HU megfordult állású, fordított állású, hátsó rész, hátlap


Reversale

Parte de vorbire: s. pl. (înv.)
Origine: (fr. réversale)

1. înscris prin care se încheie o concesiune reciprocă între două părți.

2. act prin care cineva se obligă respecte un angajament; act de angajament.

3. act prin care un catolic căsătorit cu o persoană de altă confesiune se obliga a-și crește copiii în religia catolică.

4. (var.) reversalii.


Reversare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. reversal, fr. reversion)

1. revenire la o stare anterioară.

2. inversare; reversiune.


Reversibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réversible)

1. care poate reveni la starea inițială.

2. (jur.; despre bunuri) care urmează revină la fostul proprietar.

3. (despre rente, pensii) care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane.

4. (despre fenomene, reacții) care se poate mișca în două sensuri opuse.

5. (despre propoziții) care nu-și modifică înțelesul când se schimbă diateza verbului.


Reversibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réversibilité)

1. faptul, proprietatea de a fi reversibil.

2. (arte) posibilitatea îndepărtării unui strat de vernis, la restaurarea unei picturi, pentru a putea fi reînnoit.

3. (anton.) ireversibilitate.


Reversie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réversion, lat. reversio)

1. (biol.) întoarcere a unei populaţii, a unui individ la un tip mai puţin evoluat; reapariţie a unor caractere ancestrale: reversiune (3); atavism.


Amnezic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amnésique)

1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.

2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.

3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.


Anamorfoza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.

2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.

3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.


Avers

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. avers)

1. (numismatică) partea care poartă efigia sau motivul esențial; fața unei monede sau medalii.

2. (antonime) dos, revers.


Bronșectazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bronchectasie)

1. (med.) dilatația ireversibilă a unei bronhii sau a unui segment de bronhie, localizată sau difuză; dilatație a bronhiilor.


Cataplazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cataplasie)

1. (med.) reversie (degenerativă) a celulelor sau a țesutului la o formă anterioară sau mai primitivă; metaplazie regresivă.


Ciclofrenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclophrénie)

1. tulburare psihică cu caracter reversibil periodic, afectiv.