Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révolte)
1. indignare.
2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. révolter)
1. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare.
2. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (revolta + -/ă/tor)
1. care provoacă revoltă, indignare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byronisme)
1. imitaţie a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală şi anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră şi cinstită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadentisme)
1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX, caracterizate prin disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.
2. mişcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităţilor şcolii parnasiene, cultivarea brutală a inovaţiilor formale şi a senzaţiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désordre)
1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fronde)
1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice.
2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale.
3. organ vegetal de forma unei frunze.
4. frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele.
5. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. inqualifiable, it. inqualificabile)
1. de necalificat; revoltător.