Dictionar

Rezistor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résisteur, engl. resitor)

1. element de circuit electric cu inductivitate şi capacitate neglijabile, dar care, având rezistenţă electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistenţă (I, 4).


Fotorezistor

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. photoresistor)

1. material a cărui conducţie variază în funcţie de iluminare.


Baretor

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. barretter)

1. rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menţine constantă intensitatea curentului.


Cod 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. code)

1. act normativ cuprinzând normele juridice dintr-o anumită ramură a dreptului

2. (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normală.

3. sistem de semne (simboluri) folosit în reprezentarea şi transmiterea informaţiilor sau a mesajelor.

4. ~ poştal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzător fiecărei localităţi, care facilitează cartarea corespondenţei.

5. ~ genetic = reprezentare biochimică a informaţiei genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentând parametrii principali ai rezistorilor şi condensatoarelor.


Potenţiometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. potentiomètre)

1. aparat din rezistenţe etalonate, pentru măsurarea diferenţelor de potenţial şi a tensiunii electromotoare.

2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice.


Rezistenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.

2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.

3. forță care se opune efectului unei alte forțe.

4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.

5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.

6. rezistor.

7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.

8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.

9. piedică, obstacol, greutate.

10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.


Termoplonjor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. thermoplongeur)

1. aparat cuprinzând un rezistor electric care este scufundat într-un lichid pentru a-l încălzi; plonjor.


Varistor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. varisteur)

1. rezistor a cărui valoare (rezistenţă) depinde de mărimea tensiunii de la bornele sale.