sas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sas)

1. parte a unui canal între cele două porți ale unei ecluze.
2. compartiment dintr-un sistem tehnic sau dintr-o instalație, situat între două spații închise ori între un spațiu închis și exterior, putând comunica alternativ cu acestea.
3. tub de oțel sau al unui cheson pneumatic care leagă camera de lucru cu celula de aer.

sasafras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. sassafras)

1. specie de laur din America, ale cărui frunze, uscate și pulverizate, se folosesc drept condiment.

sasanid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sassanide)

1. referitor la dinastia Sasanizilor din Iran.
2. arta ~ă = arta dezvoltată în Iran, caracterizată prin monumentalitatea edificiilor și a multora dintre operele sale (statui, reliefuri rupestre).

sașeu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sachet)

1. pungă mică din material textil pentru păstrat batiste, ciorapi etc.
2. tip de ambalaj pentru cantități mici sau articole mici.

șasiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. châssis)

1. cadru rigid pe care se montează un aparat, un utilaj, un autovehicul etc.
2. ramă în industrie, în legătoria de cărți, pentru fixarea pânzei tablourilor etc.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

agate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agate)

1. litere tipografice cu floarea de șase puncte.

alteritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérité, lat. alteritas)

1. (fil.) trecere a unei existențe de la o stare la alta.
2. existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși.

angusticlavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angusticlave)

1. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană.
2. toga însăși.

aromă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arome, lat., gr. aroma)

1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum.
2. substanța însăși.

artritism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthritisme)

1. predispoziție constituțională la unele boli articulare și de nutriție; boala însăși.