Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acologie)
1. cunoaştere a medicamentelor pentru tratarea diferitelor boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cacologie)
1. construcţie gramaticală defectuoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (eto- + farmacologie)
1. metodă modernă de evaluare a efectelor medicaţiei psihotrope prin studierea comportamentelor animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pharmacologie)
1. ştiinţă care studiază natura, clasificarea şi acţiunea terapeutică a medicamentelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. phytopharmacology)
1. ramură a farmacologiei care studiază efectele drogurilor asupra plantelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (geronto- + farmacologie)
1. disciplină constând în utilizarea medicamentelor la vârstnici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. molacologie)
1. ramură a zoologiei care studiază moluştele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antibotulinique)
1. (farmacologie) care acționează împotriva botulismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. benzédrine)
1. (farmacologie) marcă comercială de amfetamină pusă în circulație pentru prima dată în anii 1930, pentru narcolepsie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cantharidine)
1. (farmacologie) alcaloid toxic extras din cantaridă, folosit cândva ca afrodisiac.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. extemporaneus, fr. extemporané)
1. care nu depinde de timp; imprevizibil.
2. (prin ext.) se spune despre ceva făcut într-un mod improvizat.
3. (farmacologie) se referă la orice preparat care trebuie făcut chiar înainte de utilizare.
4. (med.) analiză extemporanee = analiză care se face în timpul unei operații.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pharmacocinétique)
1. adj. referitor la farmacocinetică.
2. s. f. ramură a farmacologiei care studiază fenomenele ce intervin în procesele de absorbţie, distribuţie, transformare şi eliminare a medicamentelor din organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pharmacodynamie)
1. ramură a farmacologiei care studiază acţiunea exercitată de medicamente asupra organismului.