OK
X
aroganță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1.
atitudine
de
mândrie
disprețuitoare;
obrăznicie,
înfumurare,
impertinență.
arogant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arrogant, lat. arrogans)
1.
(și
s.)
care
manifestă
aroganță.
bonomie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bonhomie)
1.
manieră
de
a
fi
și
de
a
acționa
care
dezvăluie
bunătate,
simplitate,
chiar
și
în
cele
mai
mărunte
lucruri;
atitudine,
caracter
de
bonom.
2.
(antonime)
aroganță,
suficiență.
condescendență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. condescendance)
1.
atitudine
plină
de
considerație,
de
respect,
atenție
și
bunăvoință
față
de
cineva;
amabilitate;
deferență.
2.
(peior.)
bunăvoință
cu
aer
de
dispreț,
aroganță,
superioritate.
important, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. important)
1.
însemnat.
2.
influent;
de
vază.
3.
(ir.)
plin
de
aroganță.
prezumție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. présomption, lat. praesumptio)
1.
părere
întemeiată
pe
fapte
aparente;
presupunere;
supoziție.
2.
(jur.)
recunoaștere
a
unui
fapt
ca
autentic
până
la
proba
contrară.
3.
părere
prea
bună
despre
sine;
înfumurare,
aroganță,
infatuare.
prezumțiozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. presumntuosità)
1.
înfumurare,
aroganță;
prezumție.