Dictionar

aromatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aromatiser, lat. aromatizare)

1. a da (unei substanțe) miros plăcut, cu aromate.
2. a transforma într-o hidrocarbură aromatică.
 

aromatizant

Parte de vorbire:  traducere  
Etimologie:

1. FR aromatisant
2. EN flavorant
3. IT aromatizzante
4. PT aromatizante
 

aromatizant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (aromatiza + -ant)

1. adj. care aromatizează.
2. s.n. substanță aromatică.
 

aromatizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. aromatiza)

1. acțiunea de aromatizare, de amestecare a aromelor cu alimente, medicamente etc.
2. (chim.) transformarea unui compus organic într-un compus aromatic.
 

cumarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coumarine)

1. substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor.
 

hematogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hématogène)

1. adj. (despre medicamente) care intervine în formarea sângelui.
2. care provine din sânge sau aparține acestuia.
3. s. n. substanță feruginoasă care se găsește în gălbenușul de ou.
4. produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sângelui cu lapte și cu substanțe aromatizate.
 

picle

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. pickles)

1. condimente vegetale conservate în oțet aromatizat; legumă în oțet; murături.
 

aromatizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. aromatiza)

1. acțiunea de aromatizare, de amestecare a aromelor cu alimente, medicamente etc.
2. (chim.) transformarea unui compus organic într-un compus aromatic.
 

parfumare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. parfuma)

1. impregnare cu un miros plăcut și pătrunzător; îmbălsămare, înmiresmare, miresmare.
2. stropire cu parfum.
3. aromatizare a alimentelor.
4. (înv.) profumare.
 

aromatizant

Parte de vorbire:  traducere  
Etimologie:

1. FR aromatisant
2. EN flavorant
3. IT aromatizzante
4. PT aromatizante