Rezultate principale (Schelet):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. squelette)
1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat.
2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistență a unei construcții sau a unui sistem tehnic; osatură.
3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc.
4. fracțiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm.
5. caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor.
6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt.
Rezultate secundare (Schelet):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endosquelette)
1. schelet intern al anumitor animale nevertebrate (sepia, echinoderme).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exosquelette, engl. exoskeletou)
1. schelet extern, secretat de tegument la unele nevertebrate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. squelettique)
2. (despre fiinţe) foarte slab, slăbănog, uscat.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. squeletto-, cf. gr. skeletos „uscat, secat”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (scheleto- + -logie)
1. osteologie.
2. studiu sistematic al scheletelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. skeleton)
1. sanie specială în care se stă cu faţa în jos şi se conduce cu vârful bocancilor, pentru coborârea unor pante foarte înclinate.
2. sport de iarnă practicat cu o astfel de sanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthodes)
1. pl. ordin de peşti fosili, cu schelet cartilaginos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)
1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acipénseridés)
1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achondroplasie)
1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creşterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyostasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + stasis „reținere”)
1. (med.) afecțiune musculo-scheletică caracterizată prin tremurături musculare; tremur muscular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropoplastie)
1. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor dispărute, pornind de la elementele scheletului.