Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artère)
1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endartère)
1. tunica internă a arterelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mézartère)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. aorte)
1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii.
2. vas pulsator cu funcţie de inimă, la unele nevertebrate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aortique)
2. care privește aorta, arteră care iese din ventriculul stâng al inimii.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. artéri/o/-, cf. lat., gr. arteria)
1. „arteră”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artériectomie)
1. rezecţie a unei porţiuni dintr-o arteră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brachiocéphalique)
1. referitor la braţ şi la cap.
2. (anat.) trunchiul ~ = arteră a mediastinului care furnizează sânge brațului drept, capului și gâtului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)
1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.
2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.
3. arteră de circulaţie pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formaţie anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.