Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. scudiere)
1. tânăr nobil, ostaş din Occident, care purta scutul şi celelalte arme ale suzeranului feudal.
2. militar, poliţist prevăzut cu scut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valet)
1. tânăr scutier în serviciul unui senior feudal.
2. persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu.
3. carte la jocul de cărţi reprezentând un cavaler; fante.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (lat. armiger)
1. cel care poartă armele (scutier, silictar).