Dictionar

Rezultate principale (Articula):

Articula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. articuler, lat. articulare)

1. tr. a emite, a rosti cuvinte, sunete.

2. a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea.

3. a ataşa articolul unui substantiv.

4. refl. a se lega printr-o articulaţie.


Rezultate secundare (Articula):

Antiparticulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparticule)

1. particulă elementară, cu proprietăţi opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice.


Articular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulaire, lat. articularis)

1. privitor la articulațiile corpului.

2. care afectează articulațiile; care se produce la articulațiile corpului.

3. (expr.) reumatism ~ = reumatism al articulațiilor.


Articulat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT articulatus

2. FR articulé

3. EN articulate; jointed

4. DE gegliedert; mit Gliedern

5. RU членистый

6. HU ízelt, tagolt, cikkelyes


Articulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulé/s/)

1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).

2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.

3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.


Articulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. articulation, lat. articulatio)

1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserţie a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.

2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.

3. mod de a pronunţa un sunet.


Articulatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulatoire)

1. referitor la articulaţie (3).


Abarticular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.


Acampsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.


Acetabuloplastie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavităţii articulare a osului iliac.


Acromioclavicular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acromio-claviculaire)

1. (despre o articulaţie şi ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.

5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Adjectival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.

2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.

3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.