Dictionar

Rezultate principale (Semnaliza):

Semnaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. signaliser)

1. a transmite semnale la distanţă; a înştiinţa, a comunica prin semnale.


Rezultate secundare (Semnaliza):

Presemnaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (pre- + semnaliza)

1. a semnaliza în prealabil.


Semnalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (semnaliza)

1. acțiunea de a semnaliza.

2. indicare a parcursului unui drum către o localitate prin plantarea de panouri indicatoare.

3. plantare de balize în puncte geodezice în vederea măsurării cu teodolitul.

4. noțiune în neurofiziologie introdusă de Pavlov, activitatea emisferelor cerebrale prin care diferite însușiri ale mediului, asociindu-se cu stimuli ce declanșează anumite reacții înnăscute, pot deveni semnale ale acestor stimuli, declanșând reacțiile corespunzătoare.


Semnalizator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. signalisateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care semnalizează.

2. s. n. semafor.

3. indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcţia şi sensul în care se îndreaptă acesta.


Telesemnaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. télésignalisation)

1. (despre instalaţii, agregate etc.) a transmite la distanţă anumite informaţii de control cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar.


Aerofar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophare)

1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanţă, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.


Autoblocaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.


Autostop

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-stop)

1. instalaţie de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulaţiei pe străzi.

2. instalaţie servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită ia măsuri de frânare.

3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită fie luat în maşină.


Bandieră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.

2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.

3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.

4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.


Bombetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombette)

1. lampă cu glob sferic, pe nave pentru semnalizare.


Canton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.

2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.

3. sector al unui drum.

4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.

5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).

6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.

7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.