Dictionar

Semnificat

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. signifié)

1. conţinut semantic, semnificaţia semnului lingvistic; denotat.


Semnificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. signification)

1. înţeles; conţinut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepţie; denotaţie.

2. însemnătate, importanţă, valoare a unui lucru.

3. mesaj (3).


Semnificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. significatif)

1. care scoate ceva în evidenţă, cu un înţeles precis.

2. care are o semnificaţie, plin de înţeles, cu tâlc; expresiv.

3. însemnat; important.


Semnificativitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (semnificativ + -itate)

1. caracterul a ceea ce este semnificativ.

2. mulțimea faptelor care dau sens.

3. (statistică) pragul de la care rezultatele unui test sunt considerate fiabile; prag de semnificație.


Accepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acception, lat. acceptio)

1. sens, înţeles al unui cuvânt; semnificaţie.


Albuginee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albuginée)

1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine ​​de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.


Ambivalenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambivalence)

1. existenţa concomitentă a două semnificaţii sau aspecte radical diferite.

2. stare psihologică a unui individ care denotă în acelaşi timp tendinţe şi trăiri contradictorii.


Anodin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.

2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.

3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.

4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.


Antiroman

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiroman)

1. gen de roman care îşi propune reflecte realitatea nudă, fără semnificaţii.


Arguție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.

2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.