Dictionar

sensibilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sensibiliza)

1. acțiunea de a (se) sensibiliza.
2. scădere a pragului de reactivitate a unei structuri vii față de un anumit agent; stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent.
3. mărire a sensibilității unui instrument sau aparat de măsură a emulsiilor fotografice etc.
 

fotosensibilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. photosensibilisation)

1. creștere a sensibilității față de acțiunea radiațiilor solare determinată de unele substanțe.
 

hipersensibilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hipersensibiliza)

1. acțiunea de a (se) hipersensibiliza.
2. tratament al emulsiilor fotografice pentru mărirea sensibilității.
 

insensibilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. insensibiliza, fr. insensibilisation)

1. acțiunea de a face insensibil la durere; rezultatul acestei acțiuni.
 

polisensibilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. polysensibilisation)

1. sensibilizare a organismului la mai mulți antigeni.
 

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.
 

polisensibilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. polysensibilisation)

1. sensibilizare a organismului la mai mulți antigeni.
 

impresionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. impresiona)

1. acțiunea de a impresiona și rezultatul ei; emoționare, sensibilizare.
2. modificarea substanței sensibile de pe o placă, un film sau o hârtie fotografică prin efectul luminii.
 

insensibilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. insensibilisateur)

1. care produce insensibilitate, care anesteziază.
2. s.n. aparat sau substanță care servește la insensibilizare.