servi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. servir)

1. tr. a îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji.
2. a aduce (bucatele) la masă.
3. a oferi cumpărătorilor cele cerute.
4. (la unele jocuri sportive sau la cărți) a pune mingea sau cărțile în joc.
5. intr. a folosi la..., a avea rolul de...
6. refl. a se folosi, a face uz de...
7. (despre oameni) a lua să mănânce sau să bea.

aservi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. asservir)

1. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga.

autoservi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (autoservire)

1. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant).

serviabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. serviable)

1. care face cu plăcere servicii altora; îndatoritor, amabil.

serviabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. serviabilité)

1. însușirea de a fi serviabil.
2. caracterul unei persoane gata mereu să fie de ajutor.

service

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. service)

1. ansamblu de servicii ulterioare vânzării unui produs, oferite de producător cumpărătorului pentru a asigura funcționarea produsului respectiv.

serviciu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. service, lat. servitium)

1. acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
2. slujbă, post, funcție.
3. a fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.
4. secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc.
5. (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale.
6. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.
7. ajutor, sprijin dat cuiva.
8. a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere.
9. scară de ~ = scară secundară într-un imobil.
10. succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor.
11. ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
12. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.
13. ~ divin = slujbă religioasă.
14. (sport) punerea în joc a mingii.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.

acciz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accise)

1. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate.

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.