OK
X
sincronie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. synchronie)
1.
caracter
sincronic;
sincronicitate.
2.
ansamblul
fenomenelor
lingvistice
considerate
la
un
moment
dat.
desincroniza
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. désynchroniser)
1.
a
face
să-și
piardă,
a-și
pierde
sincronismul.
2.
a
ieși
din
sincronie;
a
decala
mișcările
care
trebuiau
să
fie
efectuate
simultan.
sincronicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. synchronicity)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
sincronic,
a
ceea
ce
se
întâmplă
în
același
timp;
sincronie.
2.
(psihologie)
apariția
simultană
a
două
sau
mai
multe
evenimente
care
nu
prezintă
o
legătură
cauzală,
dar
a
căror
asociere
capătă
sens
pentru
persoana
care
le
percepe.
desincronizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (de- + sincronizare)
1.
acțiunea
de
a
(se)
desincroniza
și
rezultatul
acestei
acțiuni;
lipsă
de
sincronizare.
2.
ieșire
din
sincronie;
decalarea
mișcărilor
care
trebuiau
să
fie
efectuate
simultan.
3.
(antonim)
sincronizare.