ascensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mișcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul).
3. (fig.) creștere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizație politică.

ascensiona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. ascensionner)

1. (rar) a face o ascensiune; a escalada, a urca.

catafront

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. katafront)

1. front1 (5) deasupra căruia aerul se deplasează descendent, ce antrenează ascensiunea aerului rece.

cursă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. course, /2/ engl. course)

1. drum, distanță de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe același itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului.
5. (fam.) alergătură, umblet.
6. (pl.) alergări de cai.
7. (fig.) întrecere, competiție.
8. întrecere sportivă în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță.
9. (alp.) orice ascensiune în munți.
10. mișcare, deplasare rapidă a unui obiect în spațiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.

descensiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. descensio)

1. acțiunea de a coborî, de a merge în jos; coborâre, scădere.
2. (aviație) pierdere regulată de altitudine.
3. (antonim) ascensiune.

escaladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escalade)

1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.

liberalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libéralisme)

1. doctrină politică și economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot și să admită libertăți democratice.
2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.