Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. syndicat)
1. organizaţie profesională de masă care are drept scop apărarea intereselor salariaţilor.
2. uniune monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor şi, uneori, achiziţionarea materiilor prime se face printr-un oficiu comun.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. syncatégorématique)
1. (log.; despre cuvinte, simboluri) care nu are semnificație luat izolat, putând însă apărea ca parte constituantă într-o expresie cu semnificație.
2. (fil.; despre infinit) care conține elemente reale, actualizate, a căror mulțime este inepuizabilă, dar care nu constituie întregul prin adiția lor.