Sinecdocă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. synecdoque, gr. synekdokhe)

1. figură de stil constând în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt, folosindu-se partea pentru întreg, genul pentru specie, singularul pentru plural şi invers, materia din care e făcut un lucru pentru lucrul însuşi.