Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. synonymie, lat. synonymia)
1. însuşirea de a fi sinonim; sinonimitate.
2. posibilitatea înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. cu sinonimul lor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU szinonímia, rokonértelmű szó v. kifejezés
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antonymie)
1. raport între doi termeni cu sensul exact contrar; relație între două antonime.
2. caracterul cuvintelor care au sensuri opuse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)
1. adj. referitor la sinonimie.
2. derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru.
3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele.
4. totalitatea sinonimelor unei limbi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sinonim + -itate)
1. (semantică) relația de asemănare de sens între două sau mai multe entități lingvistice; sinonimie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (engl. synonymize, fr. synonymiser)
1. a exprima prin sinonimie.
2. a exprima același lucru cu alte cuvinte.
3. a exprima ceva printr-un cuvânt cu sens apropiat.
4. (mai ales despre cuvinte) a se ~ = a deveni sinonim (unul cu altul).