Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. systole)
1. contracţia periodică, ritmică a muşchiului cardiac, însoţită de împingerea sângelui din inimă în artere.
2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extrasystole)
1. contracţie suplimentară a inimii între contracţiile normale, producând o durere uşoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intersystole)
1. timpul scurs între sistola auriculelor şi cea a ventriculelor inimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périsystole)
1. interval între sistolă şi diastolă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. présystole)
1. timp care precedă sistola ventriculară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protosystole)
1. prima fază a sistolei cardiace.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bigéminé)
1. (despre frunze) cu peţiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsaţie normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uşi) divizat în patru părţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bradysphygmie)
1. (med.) încetinirea pulsului, fie prin bradicardie, fie prin extrasistolă neperceptibilă la nivelul pulsului radial; rărire a bătăilor pulsului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicrotisme)
1. modificare a undei arteriale care face să se perceapă două pulsaţii într-o singură sistolă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extrasystolique)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intersystole)
1. timpul scurs între sistola auriculelor şi cea a ventriculelor inimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périsystole)
1. interval între sistolă şi diastolă.