soclu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. socle)

1. partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc.
2. suport, postament care susține o coloană, o statuie etc.
3. ~ continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m.
4. partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie.

antesoclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antésocle)

1. bază ieșită în afară a soclului unei clădiri.

acroteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrotère, gr. akroterion)

1. soclu la fiecare dintre extremitățile unui fronton destinat a susține statui sau alte ornamente.

ampatament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empattement)

1. distanța dintre axele osiilor externe ale unui vehicul.
2. soclu de zidărie.

antesoclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antésocle)

1. bază ieșită în afară a soclului unei clădiri.

bazament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basamento)

1. piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană).
2. temelie, bază.

bec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bec)

1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric.
2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.