Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. soldato, germ. Soldat)
1. militar care serveşte în armată fără a fi gradat.
3. (fig.) militant activ pentru o cauză.
Parte de vorbire: s.f. art. (reg.)
Origine: (soldat + -ească)
1. dans popular executat de bărbați.
2. melodie după care se execută acest dans.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (soldat + -el)
1. diminutiv al lui soldat; soldat (mic); (reg.) soldățaș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (soldat + -esc)
1. care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc; (prin gener.) militar.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (soldat + -ește)
1. în felul soldaților; cum obișnuiesc soldații; ca soldații; ostășește; (prin gener.) militărește.
Parte de vorbire: vb. (reg.)
Origine: (v. soldat)
1. intr. a se afla în serviciul militar; a face armata; a duce viață de soldat; (prin ext.) a se război.
2. tr. a supune la instrucție militară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (soldat + -ie)
1. starea, calitatea de soldat; serviciul de soldat; militărie, ostășie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)
1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)
1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arquebusier)
1. soldat înarmat cu o archebuză.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. assaltatore)
1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. askari)
1. soldat indigen din vechile trupe germane şi italiene.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. bersagliere)
1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).