Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spéculer, lat. speculari)
3. a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale.
4. a face tranzacţii de valori.
5. a efectua operațiuni financiare și comerciale pentru a profita de variațiile pieței.
6. intr. a face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica; a face speculații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (specula)
1. comerţ ilicit prin dosirea de mărfuri şi vinderea lor, cu suprapreţ.
2. dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală.
3. speculaţie (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Spekulant)
1. cel care face speculă; afacerist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spéculaire)
1. (min.) care răsfrânge lumina.
2. referitor la oglindă; care pare văzut într-o lumină.
3. (psihiatr.) halucinaţie ~ă = halucinaţie în care bolnavul se vede el însuşi în faţa lui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. specula)
1. folosire a unor situații favorabile sau a unor sentimente, a unor manifestări ale oamenilor etc. pentru a realiza ceva, pentru a atinge un scop, pentru a-și crea un avantaj etc.
2. operațiune financiară, comercială, realizată pentru a profita de variațiile pieței.
3. teorie, cercetare abstractă.
4. speculație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spéculation, lat. speculatio)
1. faptul de a specula (II); teoretizare abstractă, metafizică, ruptă de practică şi de experienţă.
2. (fin.) tranzacţie de bursă, din vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obţine câştiguri mari.
3. afacere bazată pe înşelătorie; speculă (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spéculatif)
1. care aparține speculației; rupt de practică, de experiență; abstract.
2. referitor la speculaţia financiară sau comercială; care își propune să profite de variațiile pieței; care provine din astfel de operațiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spéculateur)
1. cel care face speculaţii (2) comerciale sau financiare.
2. operator bancare care sceritează o coborâre, respectiv o urcare, a cursului la bursă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affairiste)
1. cel care practică afacerismul; speculant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agioter)
1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preţ variabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agiotage)
1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anistor/ic/ + -ism)
1. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităţilor sociale prin speculaţii abstracte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baisse)
1. speculaţie la bursă practicată la operaţiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.