asimila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism.
2. a face asemănător.
3. a considera egal, similar cu altă persoană.
4. a-și însuși cunoștințe, idei etc.
5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.
6. tr., refl. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național.
7. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere.

asimilabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.

asimilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( asimila)

1. acțiunea de a asimila.
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influența altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilație.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.

asimilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (asimila)

1. (despre materii introduse în organism) transformat în substanțe necesare organismului.
2. transformat în cineva sau în ceva.
3. integrat într-un alt grup social sau național.
4. (despre cunoștințe) însușit temeinic.
5. (despre sunete ale vorbirii) transformat sub influența altui sunet aflat în apropiere.
6. (despre tehnologii, idei etc.) introdus în cotidian.
7. (antonim) neasimilat.

asimilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assimilation, lat. assimilatio)

1. asimilare.
2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism.

asimilativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilatif)

1. care are însușirea de a asimila.

asimilator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. assimilateur)

1. (cel) care asimilează.
2. care urmărește asimilarea forțată a unui grup social sau național a culturii etc..

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

accident

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător și neprevăzut, cu consecințe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însușire a unui lucru, fenomen nelegată de esența lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza).
5. s. m. alterație.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

anabolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilație.

apercepe

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după germ. apperzipieren)

1. a conștientiza clar o percepție, o cunoștință; a percepe, a asimila.
2. (var.) a apercepa.

asimilabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.