Dictionar

Rezultate principale (Asimilaţie):

Asimilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assimilation, lat. assimilatio)

1. asimilare.

2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism.


Rezultate secundare (Asimilaţie):

Catabolism; dezasimilaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT catabolismus; dissimilatio

2. FR catabolisme; dissimilation

3. EN catabolism; destructive metabolism; dissimilation katabolismus

4. DE Katabolismus Abbau im Stoffwechsel; zerlegender Stoffwechsel; Dissimilation; Abbauprozeß

5. RU кaтaболизм; диссимиляция

6. HU katabolizmus, lebomlás, disszimilatorikus folyamat


Dezasimilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désassimilation)

1. dezasimilare.

2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanţelor, care au loc în organismele vii; catabolism.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Anabolism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilaţie.


Asimilare

Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)

1. acţiunea de a asimila.

2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.

3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.


Biotonus

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. biotonus)

1. raportul dintre asimilaţie şi dezasimilaţie în organism.


Catabolism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. catabolisme)

1. (biol.) fază a metabolismului în timpul căreia materialele asimilate de țesuturi sunt transformate în energie; mulțimea reacțiilor de degradare moleculară ale organismului în cauză; dezasimilare, dezasimilație.


Cinetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cinétique, gr. kinetikos)

1. adj. referitor la mişcare.

2. energie = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei.

3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei.

4. studiu al vitezei reacţiilor chimice.