Dictionar

stimulent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. stimulant)

1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn.
2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe.
 

biostimulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biostimulateur)

1. (substanță) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulent.
 

cafeină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caféine)

1. alcaloid din cafea și ceai, excitant al sistemului nervos și stimulent al inimii; cofeină.
 

carbogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbogène)

1. amestec de bioxid de carbon cu oxigen, stimulent al căilor respiratorii.
 

chimiotaxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chimiotaxie)

1. (biol.) mișcarea unei celule sau a unui organism ca răspuns la un stimulent chimic; chemotactism.
 

dinamogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dynamogène)

1. care generează energie.
2. (despre stimuli) care sporește energia; stimulent.
 

doping

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. doping)

1. dopaj.
2. substanță chimică pentru dopare.
3. (fig.) întăritor, stimulent, tonic.