Rezultate principale (Asonanţă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assonance, it. assonanza)
1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate.
2. repetare a aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive.
Rezultate secundare (Asonanţă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assonant)
1. care produce asonanță, care este în asonanță.
2. referitor la asonanță; (caracterizat) de asonanță.