aspirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspiration, lat. adspiratio)

1. năzuință, dorință puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micșorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.

bronhoaspirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonchoaspiration)

1. aspirație a secrețiilor bronhice, în scop terapeutic.

ambiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire.

aspirat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.

bronhoaspirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonchoaspiration)

1. aspirație a secrețiilor bronhice, în scop terapeutic.

ejector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éjecteur)

1. dispozitiv pentru evacuarea unui fluid dintr-un rezervor prin efectul de aspirație și de antrenare a fluidului de către un alt fluid în mișcare.
2. dispozitiv la armele de vânătoare basculante care aruncă din țeavă cartușul percutat.
3. dispozitiv la casete pentru scoaterea casetei.

integralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)

1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului și a autenticității totale.
2. aspirație către actualizarea completă a propriei ideologii în viața social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.

spirit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. spiritus, it. spirito)

1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință.
2. persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc.
3. inteligență; imaginație.
4. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală.
5. mod, fel de manifestare, de gândire.
6. în ~ul = potrivit cu...
7. glumă, anecdotă; vorbă de duh.
8. a face ~e = a glumi.
9. caracter specific a ceva.
10. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă.