acosta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa.

acostabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accostable)

1. care este ușor de acostat; abordabil.
2. (despre o persoană) care este ușor de abordat; abordabil.
3. (antonim) inacostabil.

acostament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. accotement)

1. fâșie laterală de-a lungul unei șosele.

acostare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. acosta)

1. acțiunea de a acosta.
2. acostat.
3. (mar.) manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas.
4. fig. faptul de a opri pe cineva din drum, adresându-i-se în mod supărător.

acostat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acosta)

1. (despre nave) care s-a apropiat și s-a lipit de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei.
2. (despre oameni) care este oprit din drum pentru a i se adresa (în mod supărător, jignitor).
3. (fam.) (despre persoane) agățat (de către o persoană de sex opus).

aborda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
3. a acosta.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție.

acostabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accostable)

1. care este ușor de acostat; abordabil.
2. (despre o persoană) care este ușor de abordat; abordabil.
3. (antonim) inacostabil.

apuntament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appontement)

1. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcațiilor.

estacadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estacade)

1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legătura cu navele acostate la chei.
2. obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru apărare contra vaselor inamice.
3. platformă așezată pe picioare înalte, care realizează o cale de comunicație între două puncte deasupra solului, sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime.
4. dig, obstacol într-un râu, într-un canal etc. care abate apa.

gafă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gaffe)

1. piesă metalică cu două gheare în formă de furcă, pentru blocarea unui lanț în mișcare.
2. cârlig metalic fixat de o prăjină, la acostarea unei ambarcații.

geac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. jack)

1. (mar.) pavilion național de dimensiuni mici, care se arborează de navele de luptă și de unele nave comerciale la proră în timpul cât sunt acostate.