Dictionar

Rezultate principale (Subordonare):

Subordonare

Parte de vorbire: s.
Origine: (subordona)

1. acţiunea de a subordona; dependenţă, supunere.

2. raport sintactic de dependenţă gramaticală între un element subordonat şi un element regent.

3. cuprindere a unei noţiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare.


Rezultate secundare (Subordonare):

Insubordonare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. insubordination)

1. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină.


Afilia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affilier, lat. affiliare)

1. refl. a se alătura unei organizaţii, instituţii etc. de acelaşi fel, subordonându-i-se.

2. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare.


Augustinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augustinisme)

1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea graţiei divine, concilierea platonismului cu doctrina creştină şi subordonarea filozofiei faţă de credinţă.


Centralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispoziţiilor organelor centrale.

2. ~ democratic = principiu de bază al organizării şi activităţii partidelor comuniste şi al statelor socialiste.


Dependenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépendance)

1. situaţia de a fi dependent; stare, raport de subordonare.

2. (mat.) faptul diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile.

3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operaţii de înzăvorâre pe liniile de cale ferată.

4. ~a drumului = ansamblul lucrărilor şi al instalaţiilor accesorii ale unui drum.

5. (med.) stare de intoxicaţie cronică rezultând din absorbţia repetată a unui drog sau medicament şi care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbţie.


Dezobedienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désobéissance)

1. nesupunere, neascultare; insubordonare.


Frază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phrase)

1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziţii în raport de coordonare sau subordonare.

2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadenţe.