Dictionar

subtitlu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-titre)

1. al doilea titlu care completează titlul principal sub care stă scris.
2. (cinem.) textul imprimat pe peliculă, în partea inferioară, cuprinzând traducerea comentariului sau a dialogurilor din versiunea originală.
 

subtitra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sous-titrer)

1. a pune subtitlu la un film, la un articol de presă.
 

ștanța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. stanzen)

1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe.
2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese.
3. (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme.
 

supratitlu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (supra- + titlu)

1. titlu care se adaugă altui titlu; titlu complementar, deasupra titlului principal.
2. (anton.) subtitlu.