Dictionar

Asterisc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisque, gr. asteriskos)

1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezenţa unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul sunt neatestate.


ASTER-, ASTERO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. aster, eros „stea”)

1. „stea, asterisc, steluță; stelar, stelat”.


Ateronim

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astéronyme)

1. grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume.


ASTERO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. aster, eros „stea”)

1. „stea, asterisc, steluță; stelar, stelat”.