Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. superfinir)
1. a netezi foarte fin asperităţile suprafeţelor unor piese sau organe de maşini.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. superfinition)
1. acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfinisare.
2. polizare foarte amănunțită a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă.