Dictionar

tabel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. tabella, germ. Tabelle)

1. foaie împărțită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5).
 
 

tabelar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. tabellarius, gr. tabellaire)

1. în formă de tabel.
2. tipărire = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul.
 
 
 
 
 
 

cver

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Quer/stellung/)

1. ansamblu de linii orizontale dintr-o tabelă sau dintr-un formular.