OK
X
acreditare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acredita)
1.
acțiunea
de
a
acredita.
2.
scrisori
de
~
=
documente
diplomatice
prin
care
se
confirmă
calitatea
unui
reprezentant
diplomatic.
credențial
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. credential)
1.
document
care
atestă
adevărul
unor
fapte
afirmate;
certificat.
2.
(informatică)
acreditare
pentru
a
controla
accesul
la
informații
sau
la
alte
resurse;
(prin
ext.)
toate
informațiile
care
caracterizează
aceste
drepturi.