Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tachisme, cf. tache – pată)
1. direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe, precum cele ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tachiste)
1. adj. (despre picturi) realizat în pete de culoare.
2. s. m. f. pictor care practică taşismul.