Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athéisme)
1. concepţie materialistă care respinge orice religie, orice credinţă în supranatural.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athéiste)
1. referitor la ateism; de ateu.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. athée, gr. atheos)
1. I. care neagă existența lui Dumnezeu; care neagă existența oricărei divinități; care aderă la ateism
2. II. persoană care nu-l recunoaște pe Dumnezeu sau neagă existența lui Dumnezeu.
3. persoană care nu crede în existența zeităților sau a divinității.
4. persoană care nu crede în ceva, enunțat fără dovezi.
5. persoană care nu are religie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Libertinismus)
1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.
2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.
3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.
4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. théisme)
1. concepţie filozofico-religioasă care admite existenţa lui Dumnezeu ca fiinţă supranaturală raţională, creatoare şi conducătoare a lumii.