Dictionar

atenua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. atténuer, lat. attenuare)

1. a micşora intensitatea unui fenomen, importanţa sau gravitatea unui fapt.
 

atenuabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. atténuable)

1. care poate fi atenuat, micșorat în intensitate, importanță etc.
 
 
 
 
 
 
 

analgiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. analgésier)

1. a suprima, a atenua durerea printr-un analgezic.
 

anatoxină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatoxine)

1. toxină care, atenuată prin căldură şi formol, şi-a pierdut toxicitatea.
 

antifona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (anti- + -fon2)

1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.
 

ciclostenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclosthénie)

1. formă atenuată de psihoză maniacală depresivă, prin uşoare stări de astenie periodice.
 

diminua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diminuer, lat. diminuere)

1. tr., refl. a (se) micşora, a scădea, a (se) atenua.