Rezultate principale (Ateriza):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. atterrir)
1. (despre aeronave) a reveni pe pământ, după zbor.
2. (despre nave) a lua contact vizual cu uscatul, venind dinspre larg.
3. (sport) a lua contact cu solul după o săritură.
Rezultate secundare (Ateriza):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atterrissage)
1. aterizare.
2. loc unde o navă poate să tragă la uscat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérodrome)
1. teren special amenajat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. aéroporté)
1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altiport)
1. suprafaţă de aterizare special amenajată la mari înălţimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apponter)
1. (despre avioane, elicoptere) a ateriza pe puntea unui portavion.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appontage)
1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.
2. (antonime) decolaj, decolare.