OK
X
teozofie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. théosophie)
1.
doctrină
filozofico-religioasă
care
susține
ideea
cunoașterii
nemijlocite
a
divinității
pe
calea
legăturii
cu
lumea
transcendentală.
teozof, -oafă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. théosophe)
1.
adept
la
teozofiei
(doctrină
care
declară
înțelepciunea
divină
un
obiect
al
cunoașterii
umane).
2.
(var.)
teosof.