Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrasse, germ. Terrasse)
1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc.
2. platformă (acoperiș plan) deasupra unei case.
3. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc.
4. suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare.
5. porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. terrasser)
1. a executa terasamente, a consolida (cu pământ).
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agroterrasa)
1. terasă amenajată pentru pomicultură şi viticultură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (braserie + terasă)
1. braserie amplasată pe terasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrassement)
1. ansamblu de lucrări în săparea şi transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, şosele, căi ferate; totalitatea construcţiilor care constituie infrastructura unei şosele, căi ferate etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (terasa)
2. metodă de combatere a eroziunii produse de ape de scurgere, constând în executarea pe terenurile înclinate a unui sistem de terase.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agger)
1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.
2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agroterrasa)
1. terasă amenajată pentru pomicultură şi viticultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emprise)
1. lăţime totală a fâşiei de teren pe care se construieşte un terasament, un dig, un baraj.
2. influenţă, ascendent, autoritate morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquette)
1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. belvédère, it. belvedere)
1. pavilion, terasă pe un loc ridicat care permite o largă panoramă.