Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terreur, lat. terror)
1. frică, groază, spaimă provocată intenţionat, prin ameninţări şi alte mijloace de intimidare.
2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. terrifico)
1. care inspiră teroare; înspăimântător, terifiant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. terroriste)
1. I. care se referă la terorism, de teroare.
2. care ține de terorism; (înv.) teroristic.
3. care adoptă o atitudine de intoleranță, de intimidare.
4. II. adept al terorismului.
5. membru al unei organizații politice care comite acte de terorism pentru a-și impune concepțiile ideologice.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. terroriser)
1. a ţine sub teroare; a îngrozi, a înfricoşa, a înspăimânta.
2. a inspira o frică foarte puternică; a face să trăiască cu frică.
3. a supune unui regim de teroare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrorisant)
1. care terorizează; care provoacă sau instituie teroare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (teroriza, cf. fr. terrorisation)
1. acțiunea de a teroriza și rezultatul ei; ținere sub teroare; înfricoșare, îngrozire, înspăimântare.